‘Una sola carne’ traducida al rumano: tres poemas

Carmen Bulzan, especialista en la obra de Miguel de Unamuno, ha sido la responsable de trasvasar todos los poemas míos contenidos en la antología 'Una sola carne', que el mes de mayo publicara la Diputación de Salamanca dentro de su Colección de Autores Salmantinos. Ya para dicha edición española, Bulzan se había encargado de seleccionar los textos míos, tanto de mis libros publicados como de los cuadernos inéditos que ella consultó.

Tras terminar la traducción de toda la antología, acaba de publicarla en su país natal, en edición bilingüe español-rumano, bajo el sello editorial de Magic Print, de la ciudad de Onesti. "Una sola carne / O Singura carne", tiene 334 páginas y será presentada en el Festival Mundial de la Poesía "Mihai Eminescu" de Craiova, a realizarse entre el 17 y el 20 de septiembre.

De esta antología, la profesora, hispanista, poeta y traductora, ha enviado tres poemas para ser conocidos por los lectores de SALAMANCArtv AL DÍA. Y yo se lo agradezco (A. P. A.).

CREAȚIE

Nicio

șoaptă de femeie

nu a însoțit

dorita singurătate

a zilelor mele adolescentine.

Nicio coastă nu ieșea

din lutul meu.

Atunci a căzut o frunză

cu parfum rafinat

și la pieptul meu

s-a făcut carne iubitoare,

vibrantă flacără,

venă de transfuzie pentru

totdeauna.

Apoi a început

fecundarea urmașului.

Te însalivez,

femeie,

te frământ pentru mine.

CREACIÓN

Ningún

susurro de mujer

acompañó

la deseante soledad

de mis días adolescentes.

Ninguna costilla salía

de mi barro.

Entonces cayó una hoja

de exquisita fragancia

y en mi pecho

se hizo carne amantísima,

vibrante llama,

vena de transfusión para

siempre.

Luego empezó

la fecundación del unigénito.

Te ensalivo,

mujer,

te amaso a mí.

EVA

Tu, ție îți vorbesc,

femeia omului,

bărbată care faci

să tremure

cealaltă coastă a ta.

Tu ești forța

lumii,

femeie

care aștepți

noaptea

pentru a umple de lumină

pe omul

pe care ți l-ai făcut al tău

pentru protecția ta

și desfătare.

EVA

Tú, a ti te hablo,

hembra del hombre,

varona que haces

temblar

a tu otra costilla.

Tú eres la fuerza

del mundo,

mujer

que aguardas

la noche

para preñar de luz

al hombre

que privatizaste

para tu amparo

y deleite.

PRIVILEGIILE CONFUZIEI

Uneori confund marea cu amorul

și înot noaptea întreagă

până când termin apa din corpul tău.

Uneori confund amorul cu stelele

și toată noaptea de miere mă îmbarc

în călătorii incredibile prin cosmosul tău.

Uneori confund stelele cu buzele tale

și în această noapte splendidă, sub primele

lave, mușc gura ta deschisă pentru totdeauna.

Uneori confund buzele tale cu mijlocul tău

și de el mă agăț cu o fericire extraordinară

până când strălucește rotundul nopții.

Uneori confund mijlocul tău cu simțurile tale

care veghează armele mele în apogeu, și dau

strălucire învelitoarei nopți a trupurilor.

Uneori confund simțurile toate

cu ecoul vocii tale care se pierde

în aurora boreală a ofrandelor mele.

Am privilegiul de a mă bucura de intimul tău gângurit

pentru confuzia mea atât de orbitoare.

Așa sunt în carnea ta;

așa sunt în spiritul tău.

PRIVILEGIOS DEL CONFUSO

A veces confundo el mar con el amor

y braceo la noche entera

hasta agotar el agua de tu cuerpo.

A veces confundo el amor con las estrellas

y toda la enmelada noche me embarco

en singladuras increíbles por tu cosmos.

A veces confundo las estrellas con tus labios

y esa noche deliciosa, bajo las primeras

lavas, muerdo tu abierta boca para siempre.

A veces confundo los labios con tu cintura

y a ella me agarro con felicidad tremenda

hasta que resplandezca la noche complaciente.

A veces confundo la cintura con tus sentidos

que velan mis armas en apogeo, y saco

brillo a la envolvente noche de los cuerpos.

A veces confundo los sentidos que completan

con el eco de tu voz que se enmadeja

en la aurora boreal de mis ofrendas.

Tengo el privilegio de gozar de tu íntimo arrullo

para mi confusión tan deslumbrante.

Así estoy entre tu carne;

así estoy entre tu espíritu.